Este ideala prezenta acelor elemente de protectie, tipice arhitecturii traditionale, ca stresinile sau cornisele, capabile sa indeparteze apa de ploaie din apropierea zidului. De asemenea, zidul va fi protejat si la baza, impiedicand absorbirea umiditatii din sol; fiind o problema ce dainuie de mult timp in istoria constructiilor, exista astazi proiectanti si constructori extrem de atenti la impermeabilitatea fundatiei unei cladiri. Lucrarile in caramida aparenta sunt printre cele mai rezistente la agentii atmosferici, chiar si in absenta elementelor tipice din arhitectura traditionala: ploaia ce uda ocazional fatada nu poate, in general, sa produca eflorescente, deoarece nu provoaca o saturatie completa a zidului in sine.

 

In schimb, in cazul zidurilor fara protectie superioara (ca unele ziduri de imprejmuire), a zonelor cu cantitate mare de apa (ex. din cauza unei inclinari gresite a unui trotuar), zidaria poate fi saturata de apa, ceea ce face situatia sa revina la momentul cand lucrarea era de-abia definitivata.

In mod succesiv, odata cu uscarea si evaporarea, unele saruri solubile vor migra catre partea vizibila a zidului.

Intai de toate, se va examina daca eflorescentele se datoreaza uscarii unui zid nou construit sau procesului de saturatie cauzata de ploaie sau de umiditatea din sol. Pentru a determina tipul de sare eflorescenta, se pot opera urmatoarele verificari:
 

 

Tratamentul se decide exclusiv dupa determinarea tipului de eflorescenta. In general, e vorba despre saruri ce dispar sub actiunea agentilor atmosferici. In acest caz, se poate evita orice tratament si se asteapta ca ploaia sa indeparteze depozitele sau se poate realiza imediat o curatire cu o perie simpla moale si apa curata. NU se foloseste niciodata peria de sarma; aceasta avariaza finisajul zidariei.

Tratamentele cu apa si acid clorhidric pot fi aplicate doar pe eflorescentele de sulfat de calciu si de carbonat de calciu (insolubile in apa), verificand simultan daca nu sunt prezente si alte tipuri de sare (de vanadiu, ce ar putea ramane fixate astfel pentru totdeauna). Exista si alte tratamente specifice pentru saruri mai rare, ca cel mentionat anterior. In caz de dubii, se recomanda consultarea unui specialist.

Din examinarile de mai sus, e posibil sa se precizeze tipul de sare ce a generat eflorescenta; de obicei, sunt indicate caracteristicile principale ce permit recunoasterea sarurilor ce dau nastere la cele mai comune tipuri de eflorescente alburii.

Sulfatii de sodiu si de potasiu (sulfati alcalini) - cand eflorescenta:

a) este prafoasa, ramificata in ace cristaline sau daca se prezinta ca o pelicula si in flori cristaline.

b) e foarte solubila in apa

c) are gust sarat

sulfatii alcalini, in cantitati mici, nu necesita de regula tratamente speciale deoarece dispar treptat, sub actiunea intemperiilor. Totusi, pot fi inlaturati cu o perie moale si o clatire cu apa. Originea lor se afla in caramida, in mortar sau in apa de amestec a mortarului. Cauza poate fi si externa, cum ar fi condensul sulfuric de la un cos de fum incorect izolat. Originea clasica a sulfatului de sodiu este in nisipul marin incorect spalat sau in apa sarata, toate acestea cu un continut ridicat de clorura de sodiu.

 

Sulfatul de magneziu – cand eflorescenta:

a) si b) are aceleasi caracteristici ca si sulfatul de sodiu si cel de potasiu

c) are gust amar

eflorescenta dispare in timp daca apare in cantitati mici; se recomanda contactarea unui specialist daca prezenta e majora, deoarece rezultatul este inestetic. Originea sa ar putea fi caramida.

 

Sulfatul de calciu – cand eflorescenta:

a) e foarte aderenta

b) nu e solubila in apa

c) nu are gust

d) e solubila in acid clorhidric, fara reactie efervescenta

sulfatul de calciu poate fi inlaturat prin tratarea cu o solutie de acid clorhidric. Originea sa este caramida, mortarul sau apa de amestec a acestuia (pentru o determinare corecta, e nevoie de analize de laborator).

 

Carbonatul de calciu – cand eflorescenta:

a) apare ca un invelis subtire

b) nu e solubila in apa

c) are reactie efervescenta la contactul cu acid clorhidric (fierbere urmata de spuma)

Eflorescenta calcaroasa isi poate avea cauza fie in caramida insasi, fie in mortar, insa in mod distinct: daca se datoreaza caramizii, eflorescenta se manifesta inainte de punerea in opera, pe cand, daca originea se afla in mortar, eflorescenta apare ulterior. Cand peretele s-a uscat bine, daca o simpla periere nu a suficienta, carbonatul de calciu poate fi indepartat cu o solutie de acid clorhidric.

In cazul materialelor ceramice, se poate intampla ca o parte de var sa ramana neamestecat (sau particule de var nestins) in interiorul materialului. Daca produsul e expus la o umiditate puternica imediat dupa coacerea sa, se poate manifesta fenomenul de eflorescenta. In schimb, daca aceasta umiditate nu se aplica, varul se carbonateaza lent in inetriorul ceramicii si, fiind insolubil in apa, nu va cauza nici o problema. In cazul mortarului, insa, cimentul si varul hidraulic, in timpul prizei, elibereaza solutie de var, ce va fi absorbit de catre ceramica. Daca procesul de uscare este lent, varul poate ajunge la suprafata, unde se va transforma (in contact cu aerul) in carbonat de calciu, insolubil in apa.

 

Cloruri de sodiu si potasiu – cand eflorescenta:

a), b) c) e d) are aceleasi caracteristici cu sulfatii de sodiu si de potasiu, cu care poate fi usor confundata; remediile sunt aceleasi.

Printre sarurile alcaline, clorurile sunt mai rare decat sulfatii si pentru o recunoastre sigura, sunt necesare analize chimice. Originea clorurii de sodiu o reprezinta adezivii, nisipul marin incorect spalat, pamantul murdar din zona de depozitare si apa ce iese din sol. Clorura de poatsiu provine, de obicei, exclusiv din adezivi.

Greu de identificat este insa clorura de calciu (ea necesita o analiza de laborator), ce produce eflorescenta prin prezenta ei in mortar si in aditivul antigel. Sarurile descrise mai sus pot sa se manifeste simultan, ceea ce face dificila recunoasterea. In acest caz, se recomanda ca examinarea sa fie facuta de catre un specialist, cu ajutorul analizelor de laborator.

Efloresecentele sunt, in majoritatea cazurilor, alburii si, rar, colorate. Sarurile ce pot produce eflorescente colorate sun de obicei trei: de crom, de fier si de vanadiu. E necesar insa sa nu se catalogheze drept eflorescenta eventualele colorari particulare ale zidului, deoarece adesea e vorba de false probleme, datorate frecvent unor alte cauze.

 

Un caz particular in tratamentul eflorescentelor il reprezinta lucrarile cu caramida aparenta aflate in interiorul cladirilor, cum ar fi semineele. Cum aceste cazuri nu pot sa se bazeze pe actiunea agentilor atmosferici, e mereu nevoie de o actiune de curatire. Daca sarurile sunt solubile in apa, dupa o periere lejera, se poate interveni cu o pompita de genul celora pentru udarea plantelor de apartament.

Suprafata poate apoi fi uscata cu un material absorbant, ce insa trebuie mereu inlocuit pentru a nu transfera sarurile dintr-o zona in alta. Acest tratament poate provoca adesea pete pe suprafata, astfel ca e mai indicat, inainte de interventie, sa se faca o proba pe o portiune mica, verificand astfel eficienta actiunii.

 

Daca petele se prezinta sunt forma de scurgeri sau de urme gri foarte aderente, mai ales in apropierea marginii caramizii, e foarte probabil sa fie vorba de: o scurgere de mortar, datorata neglijentei in lucru, sau de o scurgere de var cauzata de protejarea inadecvata a zidului impotriva ploii sau de apa provenita din turnarile de beton.

 

Inainte de punerea in opera sau de alegerea materialelor de lucru, se pot efectua o serie de probe simple, fara a recurge la suportul tehnic specializat. Aceste probe pot fi realizate fie pe unele materiale ce vor fi utilizate (cum ar fi nisipul sau caramizile), fie pe esantioane realizate dinainte.

 

Formarea eflorescentelor nu poate fi eliminata total deoarece se datoreaza sarurilor regasite, in mai mare sau mai mica masura, in materialele folosite in constructie. Este imposibil sa se prevada riscul de formare a eflorescentelor si, dat fiind numarul mare de variabile in joc, nu exista o solutie mereu valabila. De fapt, se poate intampla ca doua materiale puse impreuna, de exemplu un tip de caramida cu un tip de ciment, sa nu dea nastere la eflorescente; insa, daca se inlocuieste numai cimentul, fenomenul poate aparea, la fel ca si in cazul schimbarii tipului de caramida. Mai mult, aceleasi materiale, puse in opera in mod diferit si in conditii climatice distincte, se pot comporta diferit din punct de vedere al eflorescentelor. O alta variabila e reprezentata de conditiile climatice; umiditatea favorizeaza formarea eflorescentelor deoarece, prelungind durata de uscare, permite sarurilor sa intre plenar in solutie si, astfel, sa migreze catre exterior. Riscul general poate fi redus tinand cont de compozitia materialelor, evitand utilizarea de aditivi improprii si, in special, dat fiind faptul ca prezenta apei e necesara in formarea eflorescentelor, se va impiedica intrarea apei in profunzimea zidului.

- In mare parte din cazuri, fenomenul e tranzitoriu; se rezolva de la sine prin actiunea agentilor atmosferici, fara tratament special.

- Fenomenul presupune existenta sarurilor solubile in materialele folosite.

- Eflorescenta se poate manifesta doar daca sarurile s-au diluat in apa si astfel migreaza catre exterior odata cu evaporarea apei.

- Cu cat zidul ramane mai mult timp ud, cu atat mai puternica va fi disolutia sarurilor.

- Nu se recomanda utilizarea de substante ce intarzie priza (in prepararea mortarului) si de aditivi chimici antigel.

- In cazul mortarului, se recomanda utilizarea de plastifianti produsi special.

- Daca zidul nu trebuie sa aiba o rezistenta foarte mare, ci este doar de decor, se va utiliza un mortar cu continut mai redus de ciment.

- Inainte de folosire, materialele trebuie protejate si nu asezate direct pe sol, pentru a nu le murdari sau pune in contact cu substante nedorite.

- Pentru a reduce riscul de formare a eflorescentelor, utilizati mortar special pentru lucrarile cu caramida aparenta, preamestecat sau preconfectioant.

- Izolati lucrarea cu materiale drenante, pentru e evita patrunderea apei bogate in saruri. Trotuarele si pavarile de podea de pe terasa trebuie sa aiba inclinari adecvate.

- Calibrati cu atentie caracteristicile arhitectonice relativ la materialele folosite.